Versiunea pentru Printare

(să PRINTEZI sau citeşti ghidul despre

Citeşti mai mult în Rest România

Vă Mulţumim ca Aţi Ales Rest România!

Noi muncim din greu pentru a fi la zi cu cel mai bun ghid turistic al României pentru călătoriile Dumneavoastră

 Cum să tipăreşti ghidul nostru :

Toate ghidurile noastre sunt disponibile pentru citit în modul de tipărire gratis pentru toţi călătorii înregistraţi

Formatul nostru special de tipărire este disponibil pentru toţi membrii Clubului Călătorilor Rest Romania. Membrii pot tipări toate ghidurile noastre (peste 100) sau salvându-le în format PDF pentru o distribuire uşoară prin poşta electronică prietenilor sau rudelor

Vizitaţi restromania.ro/inregistrare pentru a vă înregistra acum!

Foarte Diferită!

Cu aproape 80% din graniţele sale fiind alcătuite din apă, Dobrogea este ca un fel de insulă paradisiacă a României. În întregime separată de restul României de Dunăre la vest, Riviera Românească este locul unde soarele răsare deasupra Uniunii Europene în fiecare zi.

Gândiţi-vă la dealuri, soare, câmpii şi plaje, deoarece din acestea este alcătuită Dobrogea în mare parte, cu excepţia luxuriantelor mlaştini şi a stufărişului din Delta Dunării.

Primul pod peste Dunăre a fost construit de-abia în anul 1895, iar Dobrogea a fost oferită României în schimbul Basarabiei de la nord după ce Rusia a înfrânt Imperiul Otoman.

Turcii au domnit în Dobrogea pentru peste 500 de ani; originea numelui provine probabil de la despotul conducător otoman din secolul XIV, Dobrotici.

 Cel mai nou şi Cel mai vechi ţinut al României

Grecii şi Romanii s-au înghesuit pe câmpiile deluroase fertile ale coastei bogate, amândouă popoarele deţinând controlul regiunii. 

Superbe lucrări de artă încă sunt descoperite pe întinsul regiunii, cu grijă expuse în excelente muzee şi situri arheologice de pe teritoriul Dobrogei, de la minunatul Muzeu Naţional de Istorie din Constanţa până la colecţii mai mici la Mangalia, Histria şi Adamclisi.

Până la Primul Război Mondial, românii din Dobrogea aproape şi-au triplat numărul, până la 56%, de la mai puţin de 20% înainte de schimbarea dominaţiei din anul 1878, pe măsură ce bulgarii, turcii şi tătarii au plecat, şi care astăzi combinaţi reprezintă doar 5%.

În ciuda faptului că multe dintre ele oferă Dobrogei o cultură bogată în urma dominaţiei Imperiilor Bizantin, Bulgar şi Otoman, Comunităţile Musulmane persistă şi astăzi de-a lungul rivierei româneşti, câteva moschei fiind construite de primul Rege al României, Carol I.

Astăzi, capitala regiunii Dobrogea este Constanţa, denumită astfel după fiica unui conducător roman, unul dintr-un şir lung de regi de la începutul oraşului ca port grec prosper. 

Puteţi vedea ruinele acestor civilizaţii pe tot întinsul Dobrogei, şi la superbul Muzeu Naţional de Istorie din Constanţa de asemenea. 

Poarta la intrarea în Delta Dunării este oraşul Tulcea în partea de nord a Dobrogei, unde şoselele şi liniile de cale ferată se termină şi braţele lungi ale Dunării îşi croiesc drumul şerpuit spre Marea Neagră.

Riviera Românească

"Veneţia estului" din Dobrogea este oraşul de pe malul fluviului Dunărea, Sulina, care era cândva un port liber, casă a multor diplomaţi şi o comunitate prosperă cosmopolită pentru 75 de ani în timpul Epocii de Aur a României, până la Al Doilea Război Mondial.

Staţiunea de lux Carmen Sylva, astăzi denumită Eforie Sud, a avut de asemenea propriul cazino şi o comunitate internaţională. De la Palatul Regal de la Mamaia până la cosmopolitul oraş-port Tulcea, Riviera Românească în decadele a doua şi a treia a secolului XX era unul din punctele culturale şi de odihnă fierbinţi ale Europei.   

Provincia Paradisiacă a României

Dobrogea este un loc grozav pentru trup, minte şi suflet. Leneviţi la soare, jucaţi fotbal pe plajă sau practicaţi diferitele jocuri acvatice din majoritatea staţiunilor. 

Nisipuri aurii perfecte, apă curată caldă, o umbrelă de plajă şi brize răcoroase dinspre Marea Neagră vă vor face vacanţa una cu adevărat memorabilă. De fapt, Dobrogea este un punct de atracţie atât de cunoscut în Europa centrală şi de est pentru plajele sale superbe, încât am realizat o secţiune specială despre Viaţa de pe Plajă.

Inima Însorită a Dobrogei

Una din comorile ascunse ale Dobrogei este amestecul de culturi încă evidente din dealurile arse de soare ale centrului regiunii, şi surprinzătoarea stepă din jurul Parcului Naţional Munţii Măcin din Vestul Judeţului Tulcea. 

Colonizatorii tătari, bulgari, turci şi ruşi au dominat timp de secole platourile joase dobrogene, formând o insulă culturală, despărţită de Dunăre şi de câmpiile valahe la nord şi vest, şi mărginită de Marea Neagră, legătura cu Imperiile Grec, Bizantin şi Otoman.

Dobrogea, ţinutul soarelui!

Maimuţa la Eforie Oamenii vând banane pe plajă, care uneori pot atrage un diferit tip de clienţi!

Fotografia:  Rest România SRL

Hidrobiciclete la Costineşti Mergeţi în larg şi pedalaţi, o distracţie frumoasă pentru a vă reface după petrecerea din seara precedentă!

Fotografia:  Rest România SRL

Vinurile din Dobrogea Nume faimoase, struguri grozavi!

The photo immediately preceding this notice is Copyright (C) 2007 Rest Romania SRL, All rights reserved.   It may not be used for any purpose without wirtten permission and in accordance with our Terms and Conditions (see links at the base of this page).  Only Agents and Accommodation purchasing full-page packages have limited license to use this photograph. (see Advertising links). Foto:  webshots

Aproape toate activităţile distractive al Dobrogei sunt bazate pe ieşitul afară şi în natură, ori cu barca în Delta Dunării, ori trasee montane în Munţii Măcin sau lenevitul într-o după-amiază prin podgoriile viticole ori sub o umbrelă pe plajă.

Acest ţinut de vacanţă a atras istoric turişti din toată Europa centrală, iar în zilele Războiului Rece era cel mai dezvoltat loc cald pentru cei blocaţi în anii friguroşi ai stalinismului şi represiunii. 

Astăzi, Dobrogea oferă ce este mai bun din vest, la preţuri din est, o combinaţie fericită de costuri scăzute (în comparaţie cu atracţiile occidentale europene mediteraneene), frumuseţe naturală şi staţiuni foarte bine dezvoltate (dacă acestea sunt pe placul Dvs.). 

Distracţiile de pe litoral

Principalele activităţi din timpul Dvs. liber din jurul coastei se bazează pe soare, mare şi valuri. Hidrobicicletele sunt distractive şi pentru cei tineri şi pentru cei mai în vârstă, bananele gonflabile (legate de o şalupă) au succes în principal în rândul tinerilor, iar parcul Aqua Magic din Mamaia oferă o experienţă de tip Disney.

Admiratorii culturali şi istorici se vor bucura de multitudinea de muzee în sus şi în jos pe coastă, din Mangalia de la sud cu excelentele lor colecţii din epocile greci, romane şi ulterioare, până la Muzeul Naţional de Istorie din Constanţa sau subordonatul său de la ruinele din Histria, şi minunatul muzeu din Tulcea, la nord.

În termeni ecologici, bijuteriile coroanei Dobrogei sunt cu siguranţă centrele ecologice şi ale vieţii sălbatice din Delta Dunării. În oraşul Tulcea, ca şi în Deltă, puteţi găsi toate informaţiile şi prezentările de care aveţi nevoie pentru a sublinia acest ecosistem cu adevărat unic. Vedeţi de asemenea şi Ghidul nostru special despre Delta Dunării!

Comorile din interiorul regiunii

Atât de mulţi români şi turişti străini deopotrivă se concentrează numai pentru a ajunge la plajă cât mai repede, fără a realiza faptul că interiorul regiunii Dobrogea, frumos aşezat între Marea Neagră şi partea Dunării care îl separă de Muntenia, are din plin atracţiile sale speciale.

Traseele montane (sau excursiile dacă preferaţi) este o activitate de succes în nordul Dobrogei, şi care vă poate face o dimineaţă sau după-amiază foarte plăcută, mai ales să puteţi vedea Delta Dunării cum se desfăşoară în faţa Dvs., dedesubt, unduindu-se de la vest la nord şi apoi spre est şi către Marea Neagră!

Puteţi practica acest sport în destul de recent creatul Parc Naţional Munţii Măcin, o regiune uimitoare unde zonele de stepă, balcanice, mediteraneene şi alte zone biogeografice se întâlnesc pentru a realiza acest peisaj surprinzător de uscat şi de fascinant, cea mai aridă regiune din nordul Balcanilor. Arătând mai degrabă precum regiunile periferice din Nevada decât cu oricare altă zonă din România, această minune a naturii arată faptul că România este cu mult mai variată şi mai interesantă din punct de vedere topografic decât crede majoritatea.

Vin cineva?

Într-adevăr, este cam greu să ignoraţi industria viticolă a Dobrogei, de la podgoriile din nordul judeţului Tulcea până la cele din sud, de la Murfatlar. Deschise în principal pentru grupurile de turişti (deşi unele nu zic nu unor vizite inoportune), podgoriile se întind peste podişurile deluroase dobrogene, oferind regiunii un sentiment distinct, care vă va încânta cu siguranţă. 

Chiar înainte de sosirea grecilor, viticultura în regiune era înfloritoare, fiind adoptată de imperiile succesive pe măsură ce soarele dobrogean a răsărit şi apus timp de nenumărate veacuri. Grecii credeau că regiunea Dobrogea se afla pe locul câmpiilor elysiene, solul nisipos şi soarele puternic oferind condiţii excelente pentru creşterea strugurilor. 

Astăzi, cu peste 26.000 de hectare cultivate, principalele regiuni viticole ale regiunii Dobrogea includ dealurile joase de la Murfatlar, capabile de a produce excelentele sortimente de Chardonnay, pe lângă cele demidulci, puţin mai tradiţionale. Iar aproape de partea de est a Munţilor Măcin se produc minunate vinuri roşii. În platourile dobrogene puteţi găsi de asemenea vinuri roşii lângă Babadag, ca şi în partea de nord-est, spre Deltă.

Plimbări cu Bicicleta prin Dobrogea

În cazul în care vă place să vă plimbaţi cu bicicleta pe terenurile accidentate, practicaţi acest sport prin Dobrogea. Zonele din nord şi vest pot fi încântătoare pentru biciclişti în lunile de primăvară şi vară! 

Dobrogea Romană şi Greacă Colonizată timpuriu de comercianţi greci, Dobrogea şi-a continuat rolul de pod comercial între Constantinopole şi malurile nordice ale Mării Negre. Click pe o locaţie pentru a vedea mai multe!

The photo immediately preceding this notice is Copyright (C) 2007 Rest Romania SRL, All rights reserved.   It may not be used for any purpose without wirtten permission and in accordance with our Terms and Conditions (see links at the base of this page).  Only Agents and Accommodation purchasing full-page packages have limited license to use this photograph. (see Advertising links). Imagine: (c) 2009, Rest România SRL

Frescă din columna lui Traian,  zugrăvind predarea  Regelui Decebal în faţa  Împăratului Traian Fotografia:  Rest România SRL

 Ţara celor Patru Imperii!

Dobrogea este o comoară veritabilă încă din timpurile neolitice, apoi prin imperiile grecesc, roman, bizantin şi turcesc, principalele muzee de la Tulcea, Istria, Constanţa şi Mangalia fiind pline cu colecţii de talie mondială ale obiectelor preţioase descoperite, de la artă din epoca pietrei până la monede bizantine şi articole vestimentare otomane.

Principala Dvs. problemă în descoperirea vieţii din Dobrogea antică şi medievală este stabilirea exactă a unui itinerar, pentru a putea să vizitaţi cât mai multe locuri în timpul de care dispuneţi. 

Este un pariu dinainte câştigat dacă doriţi să practicaţi una din cele trei activităţi principale din Dobrogea, pe lângă înclinaţia muzeologică.

   Dacă sunteţi pe riviera românească de la Mamaia şi Constanţa pentru a vă bucura de plajele aurii, pentru a explora insulele împădurite din Delta Dunării ori pentru a pescui, sau pentru a petrece puţin timp în ţinuturile de stepă ale Parcului Naţional Munţii Măcin, Dobrogea are şi o colecţie arheologică, un loc unde au loc săpături sau un muzeu minunat aproape de locaţia aleasă de Dvs.!

Câteva sublinieri:

Dacă aveţi de gând să vizitaţi doar un singur muzeu în România, şi sunteţi în Dobrogea, trebuie neapărat să alegeţi Muzeul Naţional de Istorie din oraşul Constanţa!

Excavaţii prezente:

La Salvosia şi Halmyris din apropiere de Mahmudia şi respectiv Murighiol au loc în mod curent lucrări arheologice, ca şi la Histria (Istria) şi Noviodunum (la Isaccea). 

 Geografie

Cel mai înalt punct al regiunii este Vârful Ţuţuiatu/Greci din Munţii Măcin, cu o altitudine de 467 metri. Platoul Dobrogei acoperă cea mai mare parte din regiunea românească, în timp ce în partea bulgărească se găseşte Platoul Ludogorie. Lacul Siutghiol este unul din cele mai importante lacuri din Dobrogea.

 Etimologie

Originea numelui Dobrogea poate fi găsită în transmiterea numelui unui conducător din secolul XIV, Dobrotici (دوبرجه).

Era des întâlnit pentru turci să numească ţările după unul din conducătorii lor timpurii (de exemplu, Moldova era cunoscută drept Bogdan Iflak de către turci, după Bogdan I).

O etimologie alternativă a fost oferită de Gheorghe Brătianu, conform căruia numele regiunii era o deviaţie slavică dintr-un cuvânt turc (Bordjan sau Brudjars) care făcea referire la proto-bulgarii turci, termen folosit de asemenea şi de scriitorii arabi. Iniţial, termenul însemna doar stepa regiunii sudice, dintre Hârşova şi Lacul Razim din partea de nord, şi Silistra-Balchik în sud, dar până la urmă, termenul s-a extins pentru a include şi partea de nord şi Delta Dunării.

istoria Dobrogei

Vedeţi Tabelul Complet de deasupra într-o pagină nouă.

Avertisment:  Zonă de Istorie Dedesubt!

 1400-600BC:  Dobrogea Neolitică

Teritoriul Dobrogei a fost populat din perioadele paleoliticului mijlociu şi superior, după cum demonstrează rămăşiţele de la Babadag, Slava Rusă şi Enisala.

În perioada neolitică era parte a culturii hamangia (denumită astfel după un sat de pe coasta dobrogeană), boiene şi Karanovo V. La sfârşitul celui de-al cincile mileniu î.Hr., sub influenţa unor triburi şi culturi egeo-mediteraneene, cultura Gumelniţa a apărut în regiune.

În perioada eneolitică, populaţiile care au migrat de la nord de Marea Neagră, din cultura Kurgan, s-au amestecat cu populaţiile precedente, creând cultura Cernavodă I.

Sub influenţa Kurgan II, a apărut cultura Cernavodă II, şi apoi, din combinarea culturilor Cernavodă I şi Ezero, s-a dezvoltat cultura Cernavodă III. Regiunea a avut contacte comerciale cu lumea mediteraneană încă din secolul al XIV-lea î.Hr., după cum demonstrează o sabie miceniană descoperită la Medgidia.

 657BC:  Colonizarea Grecilor

În timpul Epocii Fierului, în secolele VIII-VI î.Hr., geto-dacii s-au individualizat din populaţia tracică.

În a doua parte a secolului VIII î.Hr., primele semne de relaţii comerciale între populaţia indigenă şi greci au apărut pe ţărmul Golfului Sinoe (astăzi un lac). În anii 657-656 î.Hr., coloniştii din Miletus au fondat prima aşezare din regiune - Histria.

În secolele VII şi VI î.Hr., mai multe colonii greceşti au fost fondate pe coasta dobrogeană (Callatis, Tomis, Mesembria, Dionysopolis, Parthenopolis, Aphrodisias, Eumenia etc.).

În secolul V î.Hr., aceste colonii erau sub influenţa Ligii Deliene, trecând în această perioadă de la oligarhie la democraţie. De asemenea, în secolul VI î.Hr., primele grupuri de sciţi au început să sosească în regiune. Două triburi gete, Crobizii şi Terizii, au fost menţionate pe teritoriul de astăzi al Dobrogei de Hekataios din Miletus (540-470 î.Hr.).

Vedeţi muzeul, exponatele şi excavaţiile de la Histria aici!

 500-300BC:  Perşii şi Sciţii!

Pentru doi ani din 512 î.Hr., regele Darius I al Persiei a subjugat geto-dacii care trăiau în regiune, în timpul expediţiei sale împotriva sciţilor care trăiau la nord de Dunăre.

Aproximativ în anul 430 î.Hr., Regatul Odrysian sub conducerea lui Sitalkes şi-a extins dominaţia până la gurile Dunării. În anul 429 î.Hr., geţii din zonă au participat la o campanie odrisiană în Macedonia, iar sub conducerea regelui odrisian Seuthes I, 2.000 de soldaţi geţi au luptat împotriva soldaţilor atenieni la Chersones, în sudul Crimeei.

În secolul al IV-lea î.Hr., sciţii au adus Dobrogea sub conducerea lor. În anii 341-339 î.Hr., unul din regii lor, Atheas, a luptat împotriva lui Histria care era susţinut de Histrianorum rex (probabil un conducător get local).

În anul 339 î.Hr., regele Atheas a fost înfrânt de macedoneni sub conducerea regelui Philip al II-lea, care mai târziu şi-a extins dominaţia peste Dobrogea. În anul 313 si mai apoi în 310-309 î.Hr., coloniile greceşti conduse de Callatis, susţinute de Antigonus I Monophthalmus, s-au revoltat împotriva domniei macedonene. Revoltele au fost înfrânte de Lysimachus, diadocul Traciei, care a început de asemenea o expediţie militară împotriva lui Dromichaetes, conducătorul geţilor din partea de nord a Dunării, în anul 300 î.Hr.. În secolul III î.Hr., coloniile de pe coasta dobrogeană au plătit tribut domnitorilor Zalmodegikos and Moskon, care domneau probabil şi în nordul Dobrogei.

 200BC:  Tracii Atacă Dobrogea Greacă

În acelaşi secol, celţii s-au stabilit în nordul regiunii. În anul 260 î.Hr., Byzantion a pierdut războiul cu Callatis şi Histria pentru controlul Tomis-ului.

La sfârşitul secolului III şi începutul secolului II î.Hr., bastarnii s-au stabilit în zona Deltei Dunării. În jurul anului 200 î.Hr., regele trac Zoltes a invadat provincia de mai multe ori, dar a fost înfrânt de Rhemaxos, care a devenit protectorul coloniilor greceşti.

În jurul anului 100 î.Hr., regele Mithridates al VI-lea din Pontus şi-a extins autoritatea peste oraşele greceşti din Dobrogea.

Totuşi, în anii 72 şi 71 î.Hr., în timpul celui de-al treilea război mithridatic, aceste oraşe au fost ocupate de proconsulul roman al Macedoniei, Marcus Terentius Varro Lucullus.

Un tratat a fost semnat între coloniile greceşti şi imperiul roman, dar în anii 62 şi 61 î.Hr., aceste colonii s-au revoltat. Gaius Antonius Hybrida a intervenit, dar a fost înfrânt de geţi şi bastarni în apropiere de Histria. După anul 55 î.Hr., dacii sub conducerea lui Burebista au cucerit Dobrogea şi toate coloniile greceşti de pe coastă, dar domnia lor s-a încheiat în anul 44 î.Hr..

 15: Romanii Atacă Dobrogea Greacă

În anii 28/29 î.Hr., Rholes, un conducător get din sudul Dobrogei, l-a susţinut de proconsulul Macedoniei, Marcus Licinius Crassus, în luptele sale împotriva bastarnilor.

În schimb, Rholes a fost declarat prieten al poporului roman de către Octavianus, şi l-a ajutat pe Crassus să cucerească statele Dapyx (în centrul Dobrogei) şi Zyraxes (în partea de nord a regiunii). Dobrogea a devenit parte a regatului Odrysian, în timp ce oraşele greceşti de pe coastă au intrat sub conducerea guvernatorului Macedoniei.

În anii 12 şi 15 î.Hr., o armată getă a avut succes în încercarea de a cuceri oraşele Aegyssus şi Troesmis pentru o scurtă perioadă de timp, fiind învinse de regele odrisiac Rhoemetalces cu ajutorul unei armate romane.

În 15 î.Hr., provincia romană Moesia a luat fiinţă, dar Dobrogea, sub numele de Ripa Thraciae, a rămas parte a regatului Odrysian kingdom.

Oraşele greceşti de pe coastă formau ceea ce se numea Praefectura orae maritimae.

În 46 î.Hr. Tracia a devenit o provincie romană, iar teritoriile prezente ale Dobrogei au fost preluate de provincia nou formată.

Între anii 65 şi 70 d.Hr., baza flotei romane de pe Dunăre (Flavia Moesica) a fost mutată la Noviodunum. Prefectura a fost anexată Moesiei în anul 86. În acelaşi an, Domitianus a divizat Moesia, Dobrogea fiind inclusă în partea estică, Moesia Inferioară.

 101:  Dacii Atacă Dobrogea Romană

Dacii au traversat Dunărea de mai multe ori în primul secol pentru a ataca, mai ales între anii 62 şi 70.

În iarna dintre anii 101-102, regele dac Decebal a condus o coaliţie formată din daci, carpi, sarmaţieni şi buri, într-un atac împotriva Moesiei Inferioare, care includea Dobrogea de astăzi.

Istria, 130 Avanpostul grec Histria.

Imagine: (c) 2009, Rest România SRL

Tomis în Tracia, 395 În provincia romană Tracia, de la Dunăre până la Constantinopole în sud.

Glykon-ul Antilopă, om, şarpe şi leu în acelaşi timp! Aproximativ de jumătate de metru înălţime, o descoperire uimitoare la Muzeul Naţional de Istorie din Constanţa!

Fotografia:  Rest România SRL

Armata invadatoare a fost înfrântă de legiunile romane aflate sub conducerea împăratului roman Traian, pe râul Yantra (mai târziu a fost fondat oraşul Nicopolis ad Istrum pentru a comemora victoria), şi din nou în apropierea modernului sat Adamclisi, în partea de sud a Dobrogei.

A doua victorie a fost comemorată printr-un monument, construit în anul 109 pe locul fundaţiei oraşului Tropaeum (astăzi Adamclisi).

După anul 105, Legio XI Claudia şi Legio V Macedonica au fost mutate în Dobrogea, la Durostorum şi respectiv Troesmis.

 170:  Sarmaţienii Atacă Dobrogea Romană

În anul 118, împăratul Hadrian a intervenit în regiune pentru a calma rebeliunea sarmaţiană. În anul 170, Costoboci a invadat Dobrogea, atacând Libida, Ulmetum şi Tropaeum.

Provincia era în general stabilă şi prosperă până la criza din secolul al treilea, care a condus la o slăbire a sistemului defensiv şi la numeroase invazii barbare.

În anul 248, o coaliţie formată din goţi, carpi, taifali, bastarni şi hasdingi, condusă de Argaithus şi Guntheric, a devastat Dobrogea. În timpul regimului lui Traianus Decius, provincia a suferit enorm de pe urma atacului goţilor sub conducerea Regelui Cniva.

 269:  Goţii Atacă Dobrogea Romană

Au urmat atacuri barbare în anii 258, 263 şi 267. În anul 269 o flotă formată din goţi, heruli, bastarni şi sarmaţi au luat cu asalt oraşele de pe coastă, devastând aşezarea Tomis.

În anul 272, împăratul Aurelianus i-a învins pe carpi în partea de nord a Dunării, aşezând o parte dintre aceştia în apropiere de Carsium. Acelaşi împărat a încetat criza Imperiului Roman, ajutând astfel la reconstrucţia provinciei.

 280:  Provincia Sciţia

În timpul domniei lui Diocleţian, Dobrogea a devenit o provincie separată, Scythia, parte a diocezei Traciei. Capitala era Tomis.

Diocleţian a fost un fel de băiat local al Dobrogei, trecând treptat prin toate funcţiile, pornind de la responsabilitatea apărării Dunării de jos, acum în totalitate teritoriu românesc.

În anul 282, legiunile apropiate din partea superioară a Dunării l-au proclamat pe prefectul pretorian Carus ca Împărat, iar Diocleţian a ajuns şi el Împărat în anul 284. Până în anul 298, a reuşit să respingă invaziile dacilor şi vizigoţilor de peste Dunăre, retrăgându-se în anul 305 pentru a cultiva varză.

330:  Dobrogea Bizantină se Naşte

În anul 330, Constantin cel Mare şi-a schimbat capitala de la Roma la Constantinopol.  Asta pe măsură ce Roma se despica uşor în două jumătăţi, estică şi vestică, Dobrogea devenind parte a Imperiului Roman estic, sau Bizanţ.

La numai un an mai târziu, Constantin era chemat din noua sa capitală pentru a apăra partea inferioară a Dobrogei, iar în anii 331-332 i-a învins pe goţi, cei care atacaseră provincia.

Dobrogea a fost devastată din nou de ostrogoţi între anii 384 şi 386. Sub conducerea împăraţilor Licinius şi Iulian, oraşele regiunii au fost reparate sau reconstruite.

 580:  Slavii Atacă Dobrogea Bizantină

După divizarea Imperiului Roman, Dobrogea a devenit parte a Imperiului Roman Bizantin estic. Între anii 513 şi 520, o revoltă împotriva lui Anastasius I s-a întins până în această regiune.

Liderul ei, Vitalianus, nativ din Zapalda, în sudul Dobrogei, l-a înfrânt pe generalul bizantin Hypatius lângă Kaliakra. În timpul domniei lui Iustin I, anţii şi slavii au invadat regiunea, dar au fost învinşi de Germanus. În anul 529, o nouă invazie a bulgarilor şi anţilor a fost respinsă de comandantul gepid Mundus.

Avarii au invadat regiunea de mai multe ori, până în anii 561-562, când sub conducerea lui Bayan s-au stabilit în partea de sud a Dunării.

Fortăreaţa de la Callatis În centrul Mangaliei pe Riviera Românească.

Muzeul de Arheologie Merită o după-amiază. Plouă şi în Mangalia, iar acest loc este un grozav "Plan B"!

Constantin al IV-lea Conducător al provinciei bizantine estice Thema Scythia.

Sursă:  Wikipedia

Dobrogea Bizantină, 1025 Sub conducerea Liderului Bizantin Basil II, Dobrogea era fortificată cu 3 bastioane pentru a o proteja de triburile invadatoare din Valahia şi Moldova.

Sursă:  Wikipedia

Statui artistice cumane Muzeul de piatră sculptată din Dnepropetrovsk.

Foto:  Petro Vlasenko

În timpul domniei lui Mauricius Tiberius, slavii au devastat Dobrogea, distrugând oraşele Dorostolon, Zaldapa şi Tropaeum.

În anii 591-593, generalul bizantin Priscus a încercat să oprească invaziile, atacând şi învingând slavii sub conducerea lui Ardagast, în partea de nord a provinciei.

În anul 602, în timpul revoltei armatei bizantine în Balcani, un mare număr de slavi au traversat Dunărea, stabilindu-se în partea de sud a fluviului. Dobrogea a rămas sub un control libertin bizantin, şi a fost reorganizată în timpul domniei lui Constantin al IV-lea sub numele de Thema Scythia.

 895:  Ungurii Invadează Dobrogea Bulgară

În anul 681, Dobrogea devenea parte a Primului Imperiu Bulgar. Totuşi, în următoarele trei secole de dominaţie bulgărească, bizantinii controlau în continuare coasta Mării Negre şi gurile Dunării, iar pentru perioade scurte de timp, chiar şi câteva oraşe.

La începutul secolului VIII, Iustinian al II-lea a vizitat Dobrogea pentru a-i cere ajutorul militar bulgarului Khan Tervel. În anul 895, triburile maghiare au invadat Dobrogea şi nord-estul Bulgariei. O veche inscripţie slavică, descoperită la Mircea Vodă, îl menţiona pe Zhupan Dimitri, un conducător feudal local din sudul regiunii, în anul 943.

La cererea lui Nicephoros II Phocas, Sviatoslav I al Kiev-ului a ocupat Dobrogea în anul 968. A mutat de asemenea şi capitala la Pereyaslavets, în nordul regiunii.

Totuşi, bizantinii sub conducerea lui John I Tzimisces au recucerit-o în anul 971 şi au inclus-o în Thema Μεσοποταμια της Δυσεον (Mesopotamia Vestului). În anul 986, partea de sud a Dobrogei a fost inclusă în statul bulgăresc Samuil, partea de nord fiind reorganizată de bizantini într-un climat autonom.

În anul 1000, Basil al II-lea (criminalul bulgar) a recucerit-o, organizând regiunea sub numele de Strategia lui Dorostolon şi, după anul 1020, Thema Paristrion (Paradunavon). Pentru a preveni atacurile din partea de nord, bizantinii au construit trei metereze de la Marea Neagră în jos către Dunăre, în secolele X şi XI.

 1036:  Pecenegii Invadează Dobrogea Bizantină

Începând cu secolul X, bizantinii au acceptat colonizarea unor mici grupuri de pecenegi în Dobrogea. În primăvara anului 1036, o invazie a pecenegilor a devastat mari porţiuni ale regiunii, distrugând forturile de la Cumidava şi Dervent, şi incendiind aşezarea de la Dinogeţia.

În anul 1046, bizantinii şi-au dat acordul pentru aşezarea pecenegilor în Paristrion sub conducerea lui Kegen. O anume formă de dominaţie a fost stabilită de aceştia până în anul 1059, când Isaac I Comnenus a recucerit Dobrogea. În anul 1064, marea invazie a uzilor a afectat regiunea.

Între anii 1072 şi 1074, când Nestor, noul strateg al Paristrion-ului, a venit la Dristra, a descoperit un conducător în rebeliunea de acolo, Tatrys.

În anul 1091, trei conducători autonomi, probabil pecenegi, erau menţionaţi în Alexiada: Tatos sau Chalis în zona Dristra (probabil acelaşi cu Tatrys), şi Sesthlav (Σεσθλάβου) şi Satza (Σατζά) în zona Vicina.

După secole de lupte împotriva Imperiului Bizantin, a bulgarilor şi a ungurilor, pecenegii au fost anihilaţi ca o forţă independentă în Bătălia de la Levounion de către o armată combinată de bizantini şi cumani, sub conducerea împăratului bizantin Alexios I Komnenos, în anul 1091. Atacaţi din nou de cumani în anul 1094, mulţi pecenegi au fost ucişi sau absorbiţi. Au fost din nou învinşi de bizantini în Bătălia de la Beroia din anul 1122, pe teritoriul de astăzi al Bulgariei.

 Citiţi mai multe despre Pecenegi aici 

 1094:  Cumanii Invadează Dobrogea Bizantină

Cumanii, un popor de origine turcă din regiunea râului Volga, la nord de Marea Neagră, dintr-o zonă denumită Cumania, au sosit în Dobrogea în anul 1094, menţinând un rol important până la sosirea Imperiului Otoman.

În alianţă cu valahii şi bulgarii în timpul rebeliunii conduse de fraţii Asen şi Peter din Tarnovo, se crede despre cumani că au jucat un rol important în victoria finală a răscoalei împotriva Imperiului Bizantin şi a restaurării independenţei Bulgariei în anul 1185.

Dobrogea a decăzut sub conducerea cumană, pe măsură ce Imperiul Cuman se extindea pentru a controla Valahia de astăzi, Moldova şi unele porţiuni din Bulgaria.

Influenţa cumană din regiune era atât de puternică încât conducătorii timpurii valahieni purtau nume cumane. Domnitorii Tihomir şi Basarab I guvernau teritorii conduse în trecut de lideri locali, deşi oligarhia cumană a devenit asimilată de-a lungul deceniilor în principatele sale.

Thocomer (sau Toq-tämir, romanizat ca Tihomer) a fost liderul cuman care a unit Muntenia şi Oltenia pentru a forma un stat valahian coeziv, iar fiul său Basarab este considerat primul conducător al Valahiei unite şi Independente.

Cumanii valahi şi bulgarii şi-au unit forţele împotriva Imperiului Bizantin. Prinţul Basarab I a obţinut mai târziu independenţa de la Ungaria la începutul anilor 1300. Numele Basarab este considerat a fi de origine cumană, însemnând "Regele Tatăl", iar numele aşezării dobrogene Comana, printre altele, se trage din aceleaşi rădăcini. La nord de Dobrogea astăzi, judeţele Galaţi şi Vaslui poartă ambele nume cumane.

 Citiţi mai multe despre Cumani aici 

 1241:  Tătarii şi Mongolii Invadează Dobrogea Bizantină

În anul 1241, primele grupuri de tătari, sub conducerea lui Kadan, au invadat Dobrogea, dând semnalele startului unui secol de dezordine în regiune.

În anii 1263 şi 1264, Împăratul Bizantin Mihai al VIII-lea Paleologu i-a permis Sultanului Izz al-Din Kaykaus al II-lea să se stabilească în zonă, împreună cu un grup de turci Seljuk din Anatolia. Un mistic misionar turc, Sarı Saltuk, era liderul spiritual al acestui grup. Mormântul său din Babadag (care a fost numit după el) este încă un loc de pelerinaj pentru musulmani. Majoritatea acestor turci s-a întors în Anatolia în anul 1307, în timp ce aceia care au rămas au fost creştinaţi şi au adoptat numele Gagauz.

În a doua jumătate a secolului XIII, hoardele imperiului turco-mongolez, care includeau pe atunci şi cumani, şi-au extins dominaţia peste Dobrogea. Elita mongolă a devenit rapid otomană şi islamică.

 1320:  Bulgarii Preiau Controlul Asupra Dobrogei

Dobrogea a fost condusă de al doilea Imperiu Bulgar în timpul domniei lui Ivan Asen al II-lea şi a lui Theodore Svetoslav. În anii 1320 a apărut în documente sub numele Principatului Karvuna.

În anul 1325, Patriarhul general l-a nominalizat pe un anume Methodius ca Mitropolit al Varnei şi Carbonei. După această dată, un domnitor local, Balica, este menţionat în sudul Dobrogei.

În 1346, l-a susţinut pe Ion al V-lea Paleologu în disputa pentru tronul bizantin cu Ion al IV-lea Cantacuzino, trimiţând soldaţi sub conducerea fiului său Dobrotici şi a fratelui acestuia, Theodor, pentru a o ajuta pe mama lui Ion Paleologu, Ana de Savoy. Pentru curajul său, Dobrotici a primit titlul de strateg şi s-a însurat cu fiica arhiducelui Apokaukos.

După reconcilierea celor doi pretendenţi, o dispută teritorială a izbucnit între statul Dobrogean şi Imperiul Bizantin pentru portul Midia. În anul 1347, la cererea lui Ion Paleologu, Emir Bahud-din Umur, Aydin-bei, a condus o expediţie navală împotriva lui Balica, distrugând porturile maritime ale Dobrogei. Balica şi Theodor au murit în timpul confruntărilor, Dobrotici devenind noul conducător.

 1352:  Tătarii Ocupă Nordul Dobrogei

Între anii 1352 şi 1359, odată cu căderea dominaţiei Hoardei de Aur din Dobrogea, un nou stat a apărut, sub conducerea prinţului tătar Demetrius, care pretindea a fi protectorul gurilor Dunării.

Tătarilor se părea că le place noua casă nordică dobrogeană, acesta fiind începutul a aproape 550 de ani de prezenţă tătară în Dobrogea. Tătarii au supravieţuit foarte bine în enclavele lor, mutându-se doar în timpul migraţiilor forţate de după războaiele ruso-turceşti de la sfârşitul secolului XIX. Muncind cot la cot în satele alăturate împreună cu bulgari, turci şi, mai târziu, germani, cultura tătară a influenţat profund cultura dobrogeană în timpul celor cinci secole.

 1357:  Înălţarea lui Dobrotici, Rege al Dobrogei

În anul 1357 Dobrotici (uneori "Dobrotiţa" sau دوبرجه) a fost menţionat ca un despot ce domnea peste un teritoriu mare, ce includea fortăreţele Varna, Kosak (lângă Obzor) şi Emona.

În acelaşi an, cu ajutorul împăratului bizantin Ion al V-lea Paleologu, a cucerit Anhialos şi Mesembria de la Ivan Alexandru, ţarul din Tarnovo. În anul 1366, Ion Paleologu a vizitat Roma şi Buda, încercând să obţină susţinere pentru o campanie în Dobrogea, dar pe drumul de întoarcere a fost capturat de Dobrotici şi încarcerat la Varna.

O cruciadă condusă de Amadeus al VI-lea de Savoy, cu susţinerea oraşelor Veneţia şi Genoa, a fost iniţiată pentru a-l elibera pe împăratul bizantin Paleologu din închisoarea de pe coasta Dobrogei.

După ce cruciaţii au cucerit câteva forturi dobrogene, Dobrotici l-a eliberat pe Ion şi a negociat un tratat de pace, fiica sa măritându-se cu fiul lui Paleologu, Mihai. În anul 1368, după moartea lui Demetrius, a fost recunoscut conducător al Pangaliei şi al altor oraşe de pe malul drept al Dunării. În anul 1369, împreună cu Vladislav I al Valahiei, Dobrotici l-a ajutat pe Prinţul Stratsimir să recâştige tronul Vidin-ului.

 1375:  Dobrogea Dobroticiană

Între anii 1370 şi 1375, aliat cu Veneţia, Dobrotici a provocat puterea Genoveză asupra Mării Negre. În anul 1376, a încercat să-l impună pe ginerele său, Mihai, ca împărat al Trebizond-ului, dar fără succes.

Dobrotici l-a susţinut pe Ion al V-lea Paleologu împotriva fiului său Andronicus al IV-lea Paleologu. În anul 1379, flota dobrogeană a participat la blocajul din Constantinopole, luptând împotriva genovezilor. În anul 1386, Dobrotici a murit, fiind succedat de Ioankos, care în acelaşi an a acceptat o pace cu Sultanul otoman Murad I, iar în anul 1387 a semnat un tratat comercial cu Genova.

 1388:  Valahii Invadează Dobrogea Turcească

Ioankos a fost ucis în anul 1388, în timpul expediţiei Marelui Vizir Çandarli Ali Pasha împotriva oraşelor Tarnovo şi Dristra (vechiul Durostorum). Expediţia a condus majoritatea forturilor dobrogene sub dominaţie turcească.

În anii 1388 şi 1389, conducătorul Valahiei de pe cealaltă parte a Dunării, Mircea cel Bătrân, l-a învins pe marele vizir turc. Acest lucru a adus Dobrogea şi Silistra sub conducerea Valahiei pentru prima dată.

Baiazid I a cucerit sudul Dobrogei în anul 1393, atacându-l pe Mircea un an mai târziu pentru a obţine partea de nord deţinută de român, dar fără succes.

În anul 1395, valahii, sub conducerea lui Mircea cel Bătrân, au recâştigat teritoriile dobrogene pierdute pentru doi ani, cu ajutorul aliaţilor unguri. Mircea a păstrat relaţii strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, bazându-se pe interesul lor comun în lupta împotriva expansiunii otomane. Dar forţele valahiene şi ungare au eşuat a doua oară, izgonite de otomani în anul 1397.

 1404:   Dobrogea Valahă

A treia ocupaţie otomană a Dobrogei a durat între anii 1397 şi 1404, deşi în anul 1401 o armată otomană a fost înfrântă de Mircea în Dobrogea.

Norocul a continuat pentru valahi, odată cu înfrângerea sultanului Baiazid I în anul următor, deschizând o perioadă de instabilitate a Imperiului Otoman. Fiind un valah isteţ, Mircea cel Bătrân a profitat de această situaţie pentru a organiza o nouă campanie anti-otomană: în anul 1403 a ocupat portul genovez de la Chilia, la gura Dunării, fiind astfel în stare, în anul 1404, să-şi impună autoritatea asupra Dobrogei pentru următoarea decadă.

Mircea cel Bătrân şi prietenul său regele Ungariei chiar s-au angajat într-o bătălie împotriva tronului Imperiului Otoman, domnind câţiva ani în Dobrogea şi mult mai mult timp în sud, până la Munţii Balcani.

Către sfârşitul domniei sale, Mircea a semnat un tratat cu otomanii, care recunoşteau libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de obiecte din aur (o mică parte). După decesul său în anul 1418, fiul său Mihail I a luptat împotriva atacurilor otomane amplificate, pierzându-şi până la urmă viaţa într-o bătălie din anul 1420.

În acel an, Sultanul Mohamed I (portret în stânga) a condus personal cucerirea definitivă a Dobrogei de către turci. Valahia a păstrat numai gurile Dunării, şi nici acestea pentru mult timp.

 1420:  Naşterea Dobrogei Otomane

După înfrângerea valahilor din anul 1420, regiunea a devenit o provincie otomană, până în anul 1878, când teritoriul a fost din nou cucerit de valahi, după războaiele ruso-turceşti.

Iniţial, a fost organizată precum o "udj" (provincie de graniţă), inclusă în districtul Silistrei, din Rumelia. Mai târziu, în timpul domniilor lui Murad al II-lea sau Suleyman I, Silistra şi teritoriile înconjurătoare au devenit o provincie separată.

 1512:  Tătarii Sosesc în Dobrogea Otomană

Grupuri de turci, arabi şi tătari se stabilesc curând în regiune, ultimii în special între anii 1512 şi 1514.

În anul 1555, o revoltă condusă de un anume Mustafa s-a răzbunat pe administraţia otomană, răspândindu-se în regiune, dar a fost înfrântă de conducătorul Rumeliei.

Sultanul şi Cazacii Sultanul Mohamed al IV-lea a adresat o scrisoare cazacilor în care le cerea să se predea după încă o invazie enervantă în Dobrogea. Cazacilor li s-a părut cererea absurdă, astfel trimiţând un răspuns cam nepoliticos.   Citiţi mai multe aici

Foto:  Muzeul Rus

 1771:  Ruşii Invadează Dobrogea Otomană

În anii 1603 şi 1612, regiunea a suferit de pe urma atacurilor cazacilor, care au incendiat Isaccea şi jefuit Constanţa, iar între anii 1771 şi 1853, ruşii au traversat Dobrogea de cinci ori pentru a se lupta cu turcii.

Cea mai violentă invazie a fost cea din anul 1829, care a depopulat numeroase sate şi oraşe. Tratatul de la Adrianopol din anul 1829 a oferit Delta Dunării Imperiului Rus. Totuşi, ruşii au fost obligaţi să-l cedeze otomanilor în anul 1856, după Războiul Crimeei. În anul 1864, Dobrogea a fost inclusă în districtul Tuna.

 1850:  Imigranţii Sosesc în Dobrogea Otomană

După valul iniţial de colonişti de la începutul anilor 1500, Dobrogea otomană a văzut un al doilea influx între sfârşitul secolului XVIII până la sfârşitul secolului XIX.

În timpul domniei lui Peter I al Rusiei şi al Ecaterinei cea Mare, lipovenii au emigrat în regiunea din Delta Dunării. După distrugerea regimului zaporojean, cazacii au fost aşezaţi de autorităţile turceşti în zona din nordul Lacului Razim, dar aceştia au părăsit Dobrogea în anul 1828.

În a doua jumătate a secolului XIX, rutenienii din Imperiul Austriac s-au stabilit de asemenea în Dobrogea. După Războiul Crimeei, un mare număr de tătari au fost izgoniţi din Crimeea, emigrând în Dobrogea otomană de atunci, stabilindu-se în principal pe Valea Carasului, în centrul regiunii şi în jurul oraşului Babadag.

În anul 1864, mai multe etnii fugind de invazia rusească din Caucaz s-au stabilit în regiunea împădurită de lângă Babadag. Germanii din Basarabia au fondat de asemenea colonii în Dobrogea, între anii 1840 şi 1892. Conform istoricului bulgar Liubomir Miletich, majoritatea bulgarilor care trăiau în nordul Dobrogei în anii 1900 erau colonişti din secolul XIX sau descendenţii acestora.

 1878:  Dobrogea Otomană Împărţită

După războiul dintre Rusia şi Imperiul Otoman din anul 1878, Rusia victorioasă a obţinut controlul asupra nordului Dobrogei. Românii s-au aliat ruşilor, care au forţat România să cedeze sudul Basarabiei în schimbul Dobrogei.

Dobrogea era acum împărţită între partea de nord care era controlată de ruşi, şi noua republică Bulgaria în partea de sud, acum pentru prima dată după cel de-al doilea Imperiu Bulgar, eliberat de controlul otoman. Conform acordului de după război, Bulgariei îi era oferită partea mai mică a cadrilaterului, sudul Dobrogei, care deşi a fost cedată României pentru 20 de ani în ultimul secol, aparţine şi astăzi Bulgariei.

 1880:  Primul Schimb de Populaţii

  Cea mai mare parte din populaţia Dobrogei era formată din turci şi tătari înainte de război, dar în timpul acestuia, majoritatea populaţiei musulmane a emigrat în Turcia şi Bulgaria. După război, Bulgaria şi România au instituit un program de migrare forţată, pentru a oferi fiecărei părţi din Dobrogea o populaţie etnică majoritară.

Etnicii români (mulţi dintre ei păstori din sau cu familii care se trăgeau din Munţii Carpaţi) au fost mutaţi în partea de nord a provinciei, în timp ce bulgarii (şi mulţi alţii de asemenea încurajaţi) au fost mutaţi la sud peste noua graniţă.

Dobrogea românească a avut o creştere a populaţiei româneşti de la mai puţin de 20% înainte de război (1861 estimaţi la 17%), la peste jumătate până în anul 1913.

Mărimea enclavelor etnice bulgăreşti din partea de nord-vest (pe lângă Babadag) s-a micşorat, precum şi comunităţile musulmane care s-au răspândit pe tot întinsul noii părţi româneşti a Dobrogei. După anul 1880, italieni din Friuli şi Veneto s-au stabilit la Greci, Cataloi şi Măcin în nordul Dobrogei, scăzând şi mai mult majoritatea musulmană a populaţiei dinainte de război. Mulţi dintre aceştia lucrau în carierele de piatră din Munţii Măcin, în timp ce restul erau fermieri.

 1913:  "Marea Dobroge"

Între anii 1913 şi 1938, porţiunea românească a vechii Dobroge otomane a variat de la nici jumătate imediat după războiul ruso-turcesc până la aproape toată dinainte de război.

În luna mai a anului 1913, Marile Puteri au acordat Silistra şi zona dimprejurul ei pe o rază de 3 km României, la Conferinţa de la Sankt Petersburg. În august 1913, după al doilea război balcanic, Bulgaria a pierdut sudul Dobrogei (cadrilaterul) în favoarea României, după Tratatul de la Bucureşti. Aceasta era cea mai mare întindere a conducerii româneşti peste regiune.

Cu intrarea României în Primul Război Mondial de partea Franţei şi Rusiei, Puterile Centrale au ocupat toată Dobrogea şi au acordat sudul regiunii precum şi partea de sud a nordului Dobrogei, Bulgariei, în Tratatul de la Bucureşti din anul 1918. Această situaţie a durat numai pentru o scurtă perioadă de timp, Puterile Aliate ieşind victorioase la sfârşitul războiului, România redobândindu-şi teritoriile precedente la Tratatul de la Neuilly din anul 1919.

 1920:  Dobrogea în Epoca de Aur a României

În anii interbelici, Dobrogea a devenit o adevărată provincie europeană, după trei decade de conducere românească. Staţiunea de pe litoral Carmen Sylva (astăzi Eforie Sud) era renumită pe întinsul Europei, iar oraşul-port Sulina era casă pentru o comunitate internaţională de diplomaţi şi oameni de cultură de elită.

De-a lungul începutului perioadei dintre războaie, exodul persoanelor de altă naţionalitate decât cea română a continuat, crescând dramatic procentul de populaţie română de la 29% în anul 1903, la peste jumătate la sfârşitul anilor 1930. Pentru a creşte mai departe aparenţa de a fi complet român, Regele Carol II a aprobat emigrarea a peste 30.000 de aromâni din Bulgaria, Macedonia şi Grecia, îndrumaţi a se stabili în partea de sud a Dobrogei.

În acelaşi timp, omologul regelui român din Turcia, Mustafa Kemal Ataturk, încuraja activ repatrierea în masă a turcilor dobrogeni către noua Republică Turcă.

Porturile din nordul Dobrogei de la Sulina şi Tulcea au fost modernizate, mărind capacitatea de a prelua şi stoca volumul comerţului de pe fluviul Dunăre. Constanţa a rămas cel mai mare port de la Marea Neagră, deşi comerţul scăzut era implacabil legat de instabilitatea din jurul Bosforului şi Dardanelelor, din partea de sud.

 1940:  Al Doilea Schimb de Populaţii

În toamna anului 1940, naziştii şi alte puteri ale axei au realizat Tratatul de la Craiova, care despărţea încă o dată Dobrogea, redând cadrilaterul Bulgariei.

 Mai degrabă ridicol, acest lucru a cauzat un al doilea schimb de populaţii. Românii, care au făcut alegerea tragică de a se alia cu naziştii, doreau de fapt teritoriul de la sudul enclavei balcice, dar puterile axei erau hotărâte ca lucrurile să revină la graniţele dinainte de anul 1913.

 Aşadar, după 27 de ani sub conducere românească, Dobrogea era împărţită încă o dată, pentru ultima oară, şi din nou un exod masiv de români s-a mutat de la sud către nord, traversând nou-trasata graniţă.

Similar, bulgarii, tătarii şi mulţi alţii care au rămas în partea românească a Dobrogei, au fost forţaţi cu cruzime să îşi părăsească casele pentru a echivala numerele. Graniţele din anii 1940 au fost reafirmate în Tratatele de Pace de la Paris din anul 1947, fiind în vigoare şi astăzi.

1947:   Nimeni Nu Invadează Dobrogea Comunistă

Dobrogea comunistă era un loc previzibil de aspru, cu propriile tabere de muncă şi unităţi de tortură pentru a se asigura că dizidenţii şi persoanele care încercau să părăsească ţara erau bine răsplătiţi (de obicei fără proces, cu o sentinţă administrativă).  

Etnicii tătari, bulgari şi turci erau în special izolaţi, pentru a putea fi mai uşor monitorizaţi de securitate, viaţa fiind jalnică, paranoică şi grea pentru toţi. Rezistenţa partizană împrăştiată în primii 5 ani de domnie comunistă, majoritatea formată din răufăcători din Babadag, în nordul Dobrogei (o zonă cu un procent mai ridicat de bulgari, ruşi şi bulgari), s-a dovedit ineficientă şi o altă scuză pentru a ataca comunităţile etnice.

Grupurile etnice din Dobrogea, precum se întâmpla chiar şi cu Biserica Ortodoxă Română, erau controlate de Departamentul Cultelor, fiind subiectul unor regulamente stricte.

Bisericile nu se puteau angaja în nici o activitate religioasă în afara clădirilor oficial desemnate. Restricţii severe limitau tipărirea şi importul Koranului, a Bibliilor şi a tuturor cărţilor şi materialelor religioase, iar distribuţia lor era considerată o ofensă ilegală.

Deşi câteva lucrări de construcţie la noile hoteluri din Mamaia şi la taberele de tineret din Costineşti furnizau o oază de standarde înalte, pentru majoritatea zonei, Dobrogea centrală rămânea o cruntă zonă agricolă colectivizată.

 Ţăranii erau forţaţi să lucreze la colective în Dobrogea, aşadar, până în anul 1955 ajunsese cea mai colectivizată zonă din toată România.

Acest lucru a rezultat inevitabil într-o distrugere intenţionată a structurilor muncitoreşti şi economice rurale, nelăsându-le oamenilor de la ţară decât soluţia de a căuta hrană şi adăpost în oraşele din Dobrogea.

Înfiorătorul "Canal al Morţilor" a fost încercarea nebună a administraţiei comuniste de a uni Dobrogea cu Marea Neagră, de la Giurgeni la Năvodari. Regiunea era în mod clar prea deluroasă, iar proiectul stupid a fost într-un final abandonat în anul 1955. Mii de oameni au murit iar proiectul primului canal abandonat. O rută mult mai înţeleaptă a fost aleasă în anul 1975, iar munca la canalul de astăzi - din nou cu forţă de muncă impusă - a reuşit să fie încununată de succes în anul 1984.

Uşurarea de tirania statului nu a ajuns în Dobrogea până în anul 1989, când Ceauşescu a fost executat în urma unui proces grăbit.
 

 2010:  Românii Invadează Dobrogea Românească

Astăzi, în fiecare vară, din ce în ce mai mulţi români invadează coasta însorită pentru a-şi petrece vacanţa de vară, puţini fiind conştienţi de ororile prin care au trecut aceste nisipuri ale timpului cu o istorie şi cultură foarte bogată.

 Dobrogea, unde doar una din patru persoane era de etnie română înainte de a intra sub dominaţia României în anul 1878, are astăzi un procent de peste 90% de asemenea etnici. Şi totuşi, popoarele reduse de bulgari, tătari, turci, greci, lipoveni şi alţii s-au ţinut cu încăpăţânare de tradiţiile, cultura şi vestigiile lor din secolul trecut.

Moscheile se află încă la locul lor, în Medgidia, Constanţa, Babadag, Mangalia şi Isaccea printre alte oraşe, atrăgând in continuare credincioşii la rugăciunile din fiecare zi de vineri.

O afluenţă recentă de studenţi arabi a realizat ridicarea unor noi case de rugăciuni, pentru a deservi noile comunităţi islamice din Constanţa şi Bucureşti.

  Adăugaţi Caută şi Harta în directorul Favorite!

  Adăugaţi Forumul în directorul Favorite!

România:  E-mail aici sau 0745.882.738    Fax 031.710.7036

SUA:  Vanzari în SUA sau +1.866.800.6464 (tel/fax, gratuit în SUA)

Versiunea Engleză

Apreciem oportunitatea de a vă ajuta -- orice sugestie este binevenită
pentru a îmbunătăţi lucrurile pe viitor!Trimiteţi un mesaj aici, şi îţi mulţumim pentru că ai apelat la serviciile noastre!

Click aici pentru oferte de publicitate cu Rest România